HPV – vinovatul pentru cancerul de col uterin

Introducere

Pornind de la articolul despre testul Babes-Papanicolaou si ca o extindere fireasca a acestuia, vreau sa va vorbesc acum despre HPV (Human Papilloma Virus) si implicatia acestuia in cancerul de col uterin. HPV este un virus care se transmite usor si implica infectii frecvente. Infectia cu HPV se considera cea mai frecventa infectie cu transmitere sexuala. Se estimeaza ca 80% din populatia activa sexual, femei si barbati, se poate infecta cu HPV pe parcursul vietii.
Totusi, femeile au risc crescut de infectie cu HPV comparativ cu barbatii. Femeile infectate cu HPV vor transmite foarte probabil infectia partenerilor lor sexuali, iar acestia o pot transmite mai departe. Studiile statistice arata ca cca 50% dintre femeile infectate cu HPV prezinta riscul sa dezvolte cancer de col uterin. Infectia cu HPV se produce de obicei prin contact sexual vaginal, anal sau oral cu o persoana infectata. Nu este nevoie neaparat de penetrare pentru a se transmite virusul: uneori chiar contactul cutanat direct cu zona genitala infectata poate fi suficient pentru transmiterea acestuia. O alta cale de transmitere demonstrata (desi destul de rara) este cea de la mama la fat. In privinta altor modalitati de contactare a infectiei cu HPV exista insa controverse: datorita usurintei cu care se transmite se presupune ca se poate transmite si prin utilizarea unor obiecte intime (lenjerie, costum de baie, prosop) in comun cu persoane infectate, fara a exista insa dovezi clare in acest sens.

Ce este HPV?

HPV denumeste un grup de virusuri ADN. Exista peste 100 de tulpini diferite cunoscute de HPV, dintre care peste 30 infecteaza tractul genital si se transmit pe cale sexuala. Denumirea in limba engleza HPV (Human Papilloma Virus) deriva din faptul ca anumite tipuri de virus produc papiloame (cunoscute si sub denumirea de condiloame, veruci sau negi), care sunt formatiuni tumorale necanceroase (benigne). Pe baza asocierii lor cu cancerul

genital, virusurile HPV se impart in cele cu risc scazut si cele cu risc crescut (oncogene sau cauzatoare de cancer). Tulpinile cu risc scazut pot cauza vegetatii anogenitale benigne (papiloame – condiloame, veruci sau negi) fara legatura cu leziunile pre-canceroase.

Pana acum au fost identificate 15 tulpini de HPV oncogene asociate cu leziunile pre-canceroase sau cu cancerul de col uterin. Studiile efectuate arata ca tulpinile oncogene de HPV 16 si 18 cauzeaza aproximativ 70% dintre cazurile de cancer de col uterin in intreaga lume. La femei, tipurile de HPV cu risc cancerigen crescut (cum ar fi tipurile 16, 18, 31 si 45) pot determina modificari la nivelul celulelor cervixului care pot fi vazute la testul Babes-Papanicolaou.

Aceste modificari pot disparea de la sine, fara tratament, prin mecanismele de aparare ale organismului. Cu toate acestea, unele dintre ele, in asociatie cu alti factori (dieta inadecvata, fumat, consum prelungit de anticonceptionale, alte BTS-uri (boli cu transmitere sexuala) pot avansa si pot determina cancerul cervical.

Riscuri

Atat femeile mai tinere cat si cele mai in varsta sunt expuse riscului de a dezvolta cancer de col uterin, ca o consecinta a unei infectii noi sau a unei reinfectii cu una din tulpinile oncogene de HPV. Factorii de risc pentru infectia cu HPV in general si pentru cancerele asociate cu acesta in special sunt: inceputul vietii sexuale la o virsta foarte frageda, promiscuitatea sexuala, parteneri sexuali multipli, un istoric de boli cu transmitere sexuala (BTS). Cele mai multe infectii HPV sunt benigne, asimptomatice si trecatoare. Aproximativ 70% din femeile infectate devin HPV negative intr-un interval de 6-12 luni si la aproximativ 90% HPV se negativeaza intr-un interval de doi ani. Dupa eradicarea infectiei, sistemul imunitar va impiedica aparitia unei boli cu acelasi tip de HPV. Totusi, puteti contacta un alt tip viral de la un partener nou si prin urmare o noua infectie cu HPV, fata de care imunitatea dobandita pentru primul tip sa nu ofere protectie suficienta. Bolile care pot rezulta din infectia cu HPV pot fi benigne (papiloame in zona anusului, vulva, vagin si partea interioara a coapselor) sau maligne (cancer de vulva, vagin, anus sau de col uterin).

Cancerul de col uterin este o problema majora de sanatate pentru femei. El este cauzat de aparitia si inmultirea unor celule anormale la nivelul colului uterin, care si-au modificat atat structura cat si functiile. Infectiile cu tulpini HPV oncogene nu evolueaza intotdeauna spre cancer; multe dintre infectii sunt eliminate in mod natural de sistemul imunitar in cateva luni de la infectare.

Mecanismul prin care infectia HPV dispare este dezvoltarea progresiva a unui raspuns imun. Cu toate acestea, este posibil ca virusul sa ramana intr-o forma latenta nedetectabila, din care sa se reactiveze la distanta de ani de zile, fapt ce explica detectarea virusului la femei in varsta, cu relatii reciproc monogame. Exista unii factori favorizanti recunoscuti ca pot creste riscul de evolutie a unei infectii cu HPV catre cancer, cum ar fi utilizarea pe termen lung a anticonceptionalelor orale, fumatul sau deteriorarea sistemului imunitar. Trebuie sa stiti ca 99% din cazurile de cancer de col uterin se asociaza cu prezenta HPV! Cancerul de col uterin este cel mai frecvent cancer produs de HPV, reprezentind 2% din cancerele mortale la femei si 18% din toate cancerele genitale. Este al patrulea cancer ca incidenta in randul femeilor, dupa cel de san, colorectum si endometru. Incidenta maxima este in grupul de varsta 50-55 ani, dar in ultimul timp este din ce in ce mai frecvent in rindul femeilor de peste 30 de ani. Cancerele de vulva, vagin, anus si penis sunt mult mai rare. Numai aproximativ 10% din femeile infectate cu HPV cu risc inalt dezvolta infectii persistente. Acestea au riscul cel mai mare de a dezvolta leziuni precanceroase sau cancer de col uterin. Peste 40% din infectiile HPV sunt infectii multiple, cu doua sau mai multe tipuri de HPV. Aceste co-infectii pot actiona impreuna pentru cresterea mutatiilor precanceroase sau accelerarea evolutiei spre cancer si indica o aparare imunitara deficitara.

Infectia HPV nu este simptomatica, virusul nu determina viremie (nu se gaseste in sange) si inhiba secretia de interferon, nu modifica testele de inflamatie. Este un virus parsiv care poate fi determinat numai prin tipizarea HPV. Din nefericire, simptomele se instaleaza doar in momentul aparitiei cancerului de col uterin. Cele mai reprezentative dintre simpome sunt reprezentate prin dureri, sangerari la contact sexual, urmate la scurt timp de o falsa menstruatie. Riscul aparitiei cancerului de col scade atunci cand femeile sunt examinate periodic. Cu toate acestea, depistarea precoce nu poate preveni infectia cu HPV si nici nu poate identifica toate leziunile.

Prevenire

Cu toate ca modalitatea de transmitere a infectiei cu HPV este preponderent pe cale sexuala, utilizarea prezervativului nu protejeaza in proportie de 100% impotriva transmiterii virusului intrucat in timpul actului sexual poate exista contact genital-genital: exemplu testicule-vulva. Aceasta nu inseamna ca nu va protejeaza de alte boli cu transmitere sexuala. In plus, un studiu publicat in “New England Journal of Medicine” in decembrie 2006 a aratat ca folosirea prezervativelor in toate instantele actului sexual scade considerabil sansele de infectie de la 90% la 30%.

Perioada de timp de la expunerea la HPV pana la aparitia de condiloame (incubatia) variaza in general intre 4 saptamani si 8 luni. Totusi, la unele persoane HPV poate ramane multi ani in stare latenta inainte de a provoca aparitia unor condiloame sau leziuni ale colului uterin si prin urmare va fi depistat mult timp dupa contactarea infectiei. De aceea, examenul citologic periodic al colului uterin, sau altfel spus testul Babes-Papanicolaou permite depistarea precoce a leziunilor precanceroase care au potentialul de a evolua spre cancer.

Depistarea din timp a leziunilor va reduce riscul aparitiei cancerului de col uterin. Testul HPV trebuie facut atunci cand rezultatul pentru testul Babes-Papanicolaou este anormal. El determina daca unul sau mai multe dintre tipurile de HPV cu risc cancerigen crescut a provocat modificari. La fel casi testul Babes-Papanicolaou, testul pentru HPV se face prin analiza unei probe de secretii prelevate de la nivelul cervixului. In cazul in care acesta detecteaza tipuri de HPV cu risc cancerigen crescut, se recomanda colposcopia si biopsia cervicala. Principala masura prin care prevenim infectia cu HPV este vaccinarea anti-HPV care asigura un grad mare de protectie. Vaccinurile HPV nu contin material infectios, prin urmare ele nu pot produce infectia si nici nu pot duce la aparitia ulterioara a cancerului de col uterin. De asemenea, este important de subliniat ca nu determina inceperea precoce a vietii sexuale si nu produc sterilitate.

Vaccinarea poate impiedica aparitia a cel putin 70% din cazurile de cancer de col uterin; prin urmare, vaccinarea

reduce riscul de aparitie a acestui tip de cancer. Cu toate acestea, pentru ca ramane un risc de pana la 30% datorat infectiei cu alte tulpini de HPV sau exista posibilitatea unei infectii cu HPV deja prezente, este importanta efectuarea periodica a examenului citologic al colul uterin, Babes-Papanicolaou, ceea ce duce la o reducere cumulata a riscului de cancer de col uterin cu 94%. Studiile au aratat ca la fetitele din grupa de varsta 10-15 ani raspunsul imun al organismului la vaccinarea anti-HPV, masurat prin nivel de anticorpi specifici anti-HPV, este de doua ori mai ridicat decat la fetele si femeile din grupa de varsta 16-25 de ani. Luand in considerare si faptul ca este de preferat ca vaccinarea anti-HPV sa se realizeze inainte de debutul vietii sexuale pentru a preveni o eventuala infectie inca de la primele contacte sexuale, statele care au hotarat introducerea in programele nationale de preventie vaccinarea impotriva cancerului de col uterin au decis ca vaccinarea de rutina sa fie efectuata in jurul acestei

varste. Studiile clinice asupra vaccinarii au inclus si mii de femei care isi incepusera deja activitatea sexuala, iar vaccinul a prevenit leziunile pre-canceroase cauzate de infectia cu tulpinile oncogene 16 si 18 de HPV. Cu toate acestea, vaccinarea nu asigura vindecarea in cazul in care exista deja infectia cu tulpinile oncogene 16 si 18 de HPV. De aceea, este important sa se foloseasca toate metodele disponibile de prevenire ale cancerului de col uterin.

Concluzii

  • Cancerul de col uterin poate fi prevenit! El poate aparea la femeile de toate varstele in urma infectarii cu HPV. Nedepistata la timp, infectia cu HPV oncogen poate conduce la deces.
  • Deoarece infectia cu HPV este atat de frecventa, este recomandat tuturor femeilor active sexual sa efectueze examenul citologic Babes-Papanicolaou.
  • Debutul nu foarte devreme al vietii sexuale, asociat cu cit mai putin posibili parteneri si cu folosirea prezervativului in toate instantele actului sexual (mai ales daca partenerul nu este stabil) scade riscul de a contacta o infectie cu HPV si in general orice boala cu transmitere sexuala (de ex: gonoreea, clamidioza, hepatita B, hepatita C, sifilisul, SIDA, etc.)
  • Vaccinarea anti HPV si examenul citologic (testul Babes-Papanicolaou) duc la o scadere de pana la 94% a riscului de cancer de col uterin.
  • Orice femeie care sangereaza mai abundent imediat sau la scurt timp dupa actul sexual trebuie sa consulte cat mai repede posibil un ginecolog.

Comentarii pentru HPV – vinovatul pentru cancerul de col uterin


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește mai multe despre Articole